duminică, 27 martie 2011

Cazare in Busteni-BABELE SI SFINXUL-Scurt istoric

Babele si Sfinxul Bucegilor reprezinta martori de eroziune, in care factorul geologic raspunzator este eroziunea eoliana, manifestat prin procese de distrugere (eroziune), transport si sedimentare a materialului rezultat. Procesul este coraziunea sau roaderea pietrei sub actiunea vintului, rezultind forme ciudate de stinci si pietre. Roaderea se datoreaza particulelor de praf sau nisip existente in suspensie, in masa de aer ce loveste necontenit asupra stincilor. Slefuirea rocilor se manifesta in special in regiunile aride, unde vinturile au in general directii constante. Datorita faptului ca unele roci sint alcatuite din particule cu duritati diferite sau neomogen cimentate, apar forme variate de relief ce poarta denumiri diferite, in functie de aspectul morfologic pe care il prezinta.
         Se intilnesc destul de frecvent pe crestele inalte si golase ale muntilor, ciuperci si sfere eoliene, stilpi eolieni, ace, ziduri, saltele,nise, buzunare si faguri eolieni. Ciupercile eoliene amintesc prin aspect de ciupercile adevarate, intilnite in general in roci dure de tipul gresiilor si conglomeratelor, iar formarea lor se explica prin roaderea mai intensa la baza stratelor, acolo unde aerul are la dispozitie mai mult material in suspensie cu care sa actioneze. Cele mai cunoscute sint ciupercile din Bucegi (Babele si Sfinxul)), create in timp de zeci sau chiar sute de mii de ani.
        In tara noastra ciuperci eoliene se mai intilnesc in Platoul Mehedinti, in gresiile din bazinul Transilvaniei si mai ales in cele din Carpatii Orientali.
        Alte forme de stinci aparute in urma eroziunii eoliene in aria Carpatilor rominesti sint: Sfere eoliene in gresiile de Tarcau, de Kliwa si de Fusariu in Carpatii Orientali, stilpi si coloane eoliene in andezitele din lantul vulcanic Oas-Gutii-Tibles-Calimani-Harghita, in Ceahlau, acele eoliene Acul Cleopatrei din Muntii Fagaras si Pietrele Doamnei din Rarau.
        Marele Sfinx din Bucegi, a fost fotografiat, se pare, pentru prima data, prin anul 1900, dar din fata, si nu din profil, asa cum apare in imaginile “uzuale”.


El a fost denumit astfel abia incepand din anul 1936. Imaginea de sfinx a aparut in momentul in care stanca, azi inalta de 8 m, cu o latime de 12 m, a fost privita dintr-un anumit unghi, avand drept reper o axa ce porneste de la el catre Baba Vantoaselor, cum i se spune unei stanci din preajma. Stanca cu infatisare de om priveste spre cercul de precesie al echinoctiilor. Megalitul capata conturul cel mai limpede la 21 noiembrie, cand apune soarele.
     Alaturi de Sfinx se inalta grupul de stanci cunoscute sub numele de "Babele". Pastrand legatura cu Sfinxul ele au fost supranumite "Altarele ciclopice din Caraiman" fiind inchinate Pamantului si Cerului, Soarelui si Lunii ca si lui Marte, zeu al razboiului si al agriculturii. Despre aparitia lor s-au format legende si teorii. Unii cercetatori apreciaza ca agenti modelatori au fost apa si vantul cu sprijinul inghetului si dezghetului. Se are in vedere si alternanta rocilor, gresii si calcare de pe platou. Insa nu poate fi negata interventia umana la finisarea formelor mai mult sau mai putin regulate. Pana acum, nici o dovada stiintifica nu a putut explica pe de-a intregul acest fenomen si astfel, legendele in jurul acestor stanci se dezvolta in continuare, unind realitatea cu supranaturalul.
                                sursa fotografiilor:www.peisaje.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu